Trezirea

---

„Trezirea” nu e alarma de la 7 dimineața sau mai grav, aia de la 5 dimineața!

Știu, pare evident, dar am auzit de atâtea ori: „ce e, măi, trezirea asta? Că eu m-am trezit azi dimineață!” Asta e minunat, că te-ai trezit, iaca Dumnezeu ți-a mai dat o șansă, și numai pentru asta și ar trebui să ai toată recunoștința din lume. 

Și nu pot să nu zâmbesc… pentru că și eu, ani întregi, m-am „trezit” dimineața, dar în realitate… dormeam în papuci. 

Mă trezeam, mă îmbrăcam, cu telefonul în mână îmi căutam telefonul... alergam la muncă zilnic 35 km, Sfântu Gheorghe - Brașov, încercam să țin totul în frâu, copii, hrană, facturi, datorii, probleme de sănătate, gânduri urâte și negre. După ce am pierdut casa în 2010 datorită crizei din 2008, am rămas cu doi copii cu multe nevoi, cu o jumatate de credit de plătit pe ceva ce nu mai aveam, cu facturi ce nu le puteam niciodată plăti, cu bani împrumutați și învârtiți de la unul la altul, cu un corp obosit și cu sufletul încărcat de griji... și eu credeam că asta e viață. 

Nici nu mi-a trecut prin cap să mă întreb dacă vreau altceva. Pur și simplu mergeam înainte, ca Fefeleaga - diii Batore dii, iaca așa pe pilot automat, ca un roboțel și mai eram și mândră de cîte pot duce, că doare eram o PUTERNICĂ, că-mi port crucea, că așa-mi spunea mama când eram mică - viața e grea, tre să muncești mult și tre să-ți porți crucea, mamă... ce să zică draga de ea, ea însăși a avut o viață chinuită... Ce speram eu, în toată povestea asta? Speram doar să nu se strice complet motorul, să nu dau colțul, să-mi pot vedea copii mari... frumoase vise, nu? 

Dar vine un moment în viață, când uneori, iaca chiar viața te forțează efectiv să ajungi acolo unde îți este menit să ajungi și dacă nu faci nimic pentru asta și încă dormi, ești forțat efectiv să te trezești - de o criză, de o boală nasoală, de zdruncinături care sunt tocmai pentru a te trezi... dar tu nimic...  vine sufletul și-ți îți bate la ușă și-ți spune: Alooo… chiar asta îți dorești? sau doar repeți zilele și viața, ca un hamster pe roată, din obișnuință? Ei na, și cine să și răspundă, că doar tu ai treabă, ai griji, ai probleme, ai de plătit facturi, nu să contemplezi la nemurirea sufletului... ce e ăla suflet? mă mai încurcă și ăsta că vrea ceva... să aștepte, acum n-am timp... 

Că vrei să recunoști sau nu și tu omule, ești fix așa... 

Am trăit în felul ăsta până la 42 de ani... până a ajuns la os și cu toate canoanele, posturile, slujbele, spitalele etc - nu am reușit să mă trezesc decât când n-am mai putut... când i-am spus lui Tătuca - Doamne - eu așa nu mai pot, ori mă iei, ori îmi arăți calea și ce tre să fac, nu vreau pomană de la nimeni, nu vreau să-mi pice din cer, arată-mi ce tre să fac să ies din toată povestea asta că eu așa nu mai pot... Și atunci mi-a zis: Dana, apucă-te și fă torturi... am râs, că eu așteptam alt răspuns de treabă serioasă, nu să fac torturi care nu știam să le fac... Dar am ascultat ce mi-a zis, și am făcut din 2015 până în 2018. De la a nu ști deloc la a face torturi pentru nunți și botezuri, și asta doar că l-am ascultat. 

Ăsta a fost primul meu moment clar și lucid de trezire a mea, apoi am dat voie lui Dumnezeu să-mi aducă semne și eu să și văd celelalte oportunități în semnele Lui, începeam să sper, aveam încredere că El mă va duce pe drumul cel bun - și m-a dus. 

Mi-a adus în 2017 instrumentul să mă fac bine și pe planul corpului, al sănătății, nu aveam atunci de unde ști că fix acest instrument mă va scoate și din datorii și-mi va reda VIAȚA, copii, casa și tot! 

Așa că dragilor, pentru mine, trezirea a început când am fost obligată să mă opresc. Când corpul meu a spus „nu mai pot!!! așa nu mai vreau, Doamne, ia-mă dacă altfel nu se poate... Așa au intrat în viața mea uleiurile esențiale prin prietena mea Elena Cimpoesu, așa am dat voie să se întâmple. Și ele, nu doar că m-au ajutat fizic, dar mi-au deschis o ușă spre alt fel de a trăi, de a vedea, de a reînvăța, de a renaște eu. 

Am început să învăț, să fiu curioasă, să-mi pun întrebări, să privesc altfel viața, să înțeleg că fricile și limitele mele nu erau, de fapt, ale mele și să-mi dau voie să aleg altceva.

Adevărata trezire nu are nimic de-a face cu ora de pe ceas când te trezești dimineața, ci cu momentul în care conștiința ta se deschide, când efectiv te zguduie sufletul că e și el acolo și are nevoile lui, este atunci când: 

- Îți dai seama că nu ești aici doar să plătești facturi și să aștepți weekend-ul pe care, de altfel, îl petreci gătind, spălând rufe și făcând cumpărături sau maxim ai un eveniment care și ăla e povară pentru că nu ai cu ce merge la el... Și aici am istorii ,,N" cu zile de naștere a copiilor mei sau a nepoților și-mi era rușine că nu le pot lua nimic de ziua lor... eheeee... mă uit în urmă și zici că vorbesc despre viața altcuiva - și în fond așa și e, Dana de acum, nu mai e Dana de atunci...

- Siguranța, mama ei de siguranță pe care o aperi cu atâta grijă de multe ori și ea e doar o cușcă frumos ambalată și se umește job...

- Așa e viața sau asta mi-e crucea și tre s-o port... am ajuns la concluzia că e efectiv o scuză periculoasă, pentru că îți ia dreptul de a alege cum vrei să fie viața ta...

- Multe din fricile mele nici măcar nu erau sau nu sunt ale mele, ele au fost plantate în mine, în tine de alții - familie, școală, societate, și tu doar le porți fără să te întrebi de ce...

- Nu ai nevoie să trăiești mereu pe fugă, bifând liste de „trebuie”, dar totuși o faci că invizibil tre să-ți duci crucea, de parcă cineva te-ar urmări cu cronometru...

- Faptul că ești mereu ocupat și muncești muuuult, nu înseamnă că și trăiești real viața, doar te învârți în cerc foarte harnic și viața trece pe lângă tine...

- Relațiile nu trebuie menținute doar din obișnuință sau teamă de singurătate, ai efectiv dreptul să fii unde e respect, bucurie și sprijin real.

- Munca ta nu ar trebui să îți sece toată energia pentru a-ți permite doar o viață în care abia te recuperezi în concediu sau mai grav ca la mine, eu nici concedii nu aveam, eram la muncă și-atunci...

- Sănătatea nu este ceva ce îți amintești doar când o pierzi, e un cumul de factori, e fiecare pas pe care îl faci zilnic și da, este o alegere să fii sănătos.

- Nu ești dator să împlinești visurile altora sau să fii atât de loial cuiva, dacă asta îți distruge propriul drum.

- Poți să spui „nu” fără să fii egoist și poți să te alegi pe tine fără să ceri voie.

Dacă nu îți place povestea în care trăiești, o poți rescrie oricând, dar trebuie să-ți recunoști mai întâi că e o poveste, că scopul tău aici pe pământ este să-ți aduci aminte ce rol ai de jucat aici, că nu ești doar corp, trup, carne cu nevoi care nu se mai termină niciodată... 

Trezirea nu e ușoară, nu e comodă dar îți schimbă lentilele și, brusc, vezi absolut tot. Și uneori nu îți place ce vezi, dar e singurul drum spre libertate interioară și odată ce vezi, nu mai poți să nu vezi!

Și când începi să alegi conștient ce gândești, ce simți, cu cine stai, cine și ce te-nconjoară, unde și-n ce-ți pui energia, viața ta începe să capete sens. Și atunci îți dai seama că, de fapt, abia acum trăiești!

Îți las aici o recomandare de film care te poate ajuta să vezi ceva, ceva... caută filmul „Ziua Cârtiței”. Uită-te la el și vezi cum arată viața pe repet, pe acest pilot automat în care 95% din oamenii acestei planete trăiesc fix așa... Și apoi uită-te sincer la viața ta, poate o să descoperi că e momentul să te trezești și poate îți faci curaj să fii prezent la unul din evenimentele noastre din Turneul Trezirii, ce zici?